Intervenția psihologică pentru copii
Terapia pentru copii îi ajută pe aceștia să-și clarifice emoții și gânduri precum tristețea, furia sau confuzia. Are de obicei un efect benefic asupra relațiilor cu ceilalți de acasă, de la școală și din alte medii. Aceasta deoarece copiii devin mai puțin preocupați sau mai capabili de concentrare.
Psihologii sau terapeuții care lucrează cu copii sunt specializați în a-i ajuta pe copii să înțeleagă emoții pe care nu le pot exprima verbal. Copiii exprimă ceea ce simt sau gândesc prin joc, desen sau vorbind despre evenimente sau experiențe din viața lor.
Cum are loc intervenția psihologică adresată copilului?
Terapeutul lucrează individual cu copilul. Poate lucra și cu familia atunci când există preocupări legate de bebeluși sau de copii foarte mici. De exemplu, insomnia la un nou-născut sau alte asemenea aspecte. Prin urmare, terapia se poate realiza și cu familiile cu copii de vârste extrem de fragede. Pe lângă terapia copilului, există și ședințe de sprijin pentru părinți care au loc regulat.
La ce folosește intervenția psihologică adresată copilului?
Aceasta se recomandă când copilul se confruntă cu dificultăți psihologice sau emoționale de mai mult timp sau când acestea sunt severe. Poate fi utilă și în unele situații punctuale. De exemplu, când membrii familiei nu înțeleg exact dificultatea sau problema cu care se confruntă copilul.
Terapia poate ajuta în ce privește numeroase aspecte precum:
- Tulburări de comportament
- Dificultăți de învățare
- Stimă de sine scăzută
- Anxietate
- Depresie
- Bullying
- Hiperactivitate
- Comportament agresiv sau autoagresiv
- Simptome post-traumatice
- Simptome apărute ca urmare a divorțului părinților, decesul unui membru al familiei etc.
- Copilul poate reacționa la evenimente de viață cunoscute de familie sau poate manifesta dificultăți care nu par să aibă o cauză evidentă.
Terapeuții pot ajuta copilul să se confrunte cu dizabilități fizice sau de învățare sau cu afecțiuni cronice sau care pot pune viața în pericol.
Deciziile se iau în urma unei evaluări și a discuției cu părinții și copilul. E important ca toată lumea să înțeleagă motivele planului de tratament și să fie de acord cu acesta.
Cum funcționează terapia pentru copii?
Regularitatea ședințelor și disponibilitatea de a asculta și răspunde la comportamentul și comunicarea copilului, fie verbală, fie non-verbală, prin joc sau desen, permit psihologului să stabilească o relație de încredere cu copilul, în care să poată fi exprimat modul în care copilul vede lumea. Sarcina psihologului este de a ajuta copilul să-și înțeleagă propriile emoții și comportamente pornind de la identificarea modului în care copilul percepe realitatea.
În lipsa terapiei, copilul poate răspunde la anumite situații sau persoane într-un mod pe care nu-l înțelege și nu-l poate controla și care să fie nociv pentru el însuși. Prin înțelegerea propriilor emoții, gânduri și comportamente, copilul și le poate mai bine gestiona și relaționa într-un mod mai funcțional cu ceilalți. El poate înregistra rezultate școlare mai bune. Parcursul său în dezvoltare poate depăși blocajele apărute.
Cât de grea e decizia părintelui?
Poate fi foarte dificil pentru tine, ca părinte, să vezi cum copilul tău se luptă cu emoții dificil de gestionat, mai ales când nu știi exact cum să-l ajuți. E posibil să ai sentimentul că ți-ai dezamăgit copilul sau să te învinovățești pentru dificultățile lui. De obicei, nu e cazul de așa ceva. Înainte de a începe lucrul cu copilul, vom avea una sau mai multe întâlniri pentru a explora unele din aceste motive de preocupare.
Relația tensionată cu copilul se poate adesea îmbunătăți atunci când copilul nu mai este confuz în legătură cu viața lui emoțională și poate interacționa mai pozitiv cu persoanele apropiate. Aceasta nu înseamnă că terapeutul ia locul părintelui. Nimeni nu poate înlocui părintele. Faptul că, în unele cazuri, psihologul poate ajuta copilul să-și gestioneze emoțiile sau comportamentul mai eficient decât o face la momentul respectiv părintele este pentru că el poate privi situația mai obiectiv, pe când părintele care este atât de implicat nu are cum să ia distanța necesară pentru a răspunde adecvat.
Rolul psihologului sau terapeutului constă și în a ajuta părintele să vadă lucrurile și dintr-o perspectivă exterioară. Cunoașteți expresia „nu poate vedea pădurea din cauza copacilor”. Ca să vedem pădurea fără ca arborii să ne obstrucționeze vederea, trebuie să ne aflăm la o oarecare distanță de pădure. Acesta este unul din rolurile psihologului. De a ajuta membrii familiei să vadă pădurea, respectiv de a înțelege mai bine mesajele copilului și de a ajuta copilul să comunice mai bine și să relaționeze mai adecvat cu ceilalți.
Cât durează intervenția psihologică adresată copilului?
Aceasta poate dura de la câteva ședințe la 1-2 ani. Uneori, câteva ședințe de terapie pot duce la rezolvarea situației problematice. Alteori, poate fi nevoie de mai mult timp. Unii copii prezintă dificultăți care pot fi rezolvate mai eficient în urma unui plan de tratament mai intens, cu 3 ședințe pe săptămână.
Ședința individuală cu copilul durează 45 de minute. Întâlnirea cu restul familiei durează aproximativ 1 oră.
Copilul participă de obicei la ședințe individuale. Copiii mai mari sunt de obicei capabili să vorbească despre dificultățile lor. În schimb, cei mai mici se pot exprima prin joc sau desen în timpul ședințelor de terapie.
Pentru unii copii, comunicarea poate fi dificilă fie prin cuvinte, fie prin joc. Terapeutul urmărește comportamentul acestora în ședința de terapie și modul cum relaționează cu el pentru a înțelege semnificația comportamentului lor și a găsi modalități pentru a-l modifica.
E necesar ca ședințele să aibă loc la aceeași oră și în aceeași încăpere în fiecare săptămână. Rutina este importantă pentru că sprijină procesul terapeutic.
Cât de eficientă este terapia pentru copii?
Terapia poate conduce la rezultate foarte rapide, chiar și în cazul unor simptome care par extrem de îngrijorătoare. Însă terapia nu are ca scop doar eliminarea simptomelor. Scopul său este de a ajuta copilul să se adapteze mai ușor la situații și să stabilească relații mai funcționale cu ceilalți, dar și să urmeze un traseu sănătos de dezvoltare.
Studiile arată că terapia copilului este îndeosebi eficientă pentru tratamentul tulburărilor de comportament sau de dezvoltare la copil, dar și a copiilor care au suferit abuzuri sau abandon, a depresiei sau anxietății. Da, și copiii pot suferi de depresie sau anxietate, chiar dacă simptomele manifestate sunt adesea diferite decât la adult.
Îmbunătățirile ca urmare a intervenției psihologice s-au dovedit adesea persistente și durabile pe termen lung.
Ce ar mai trebui să știe părintele referitor la terapia pentru copii?
În cazul oricărui tratament psihologic, există riscul ca, înainte ca pacientul să se simtă mai bine, el să se simtă mai rău ca înainte sau comportamentul negativ să se agraveze pe termen scurt înainte de a se îmbunătăți.
Există mai multe motive pentru aceasta. Ca și în cazul adultului, copilul poate simți în unele momente emoții, gânduri sau amintiri neplăcute sau nedorite. Acest lucru poate să-l determine chiar să nu mai dorească să mai vină la terapie în anumite momente-cheie ale procesului terapeutic. Majoritatea copiilor, chiar și atunci când au sentimente negative față de psiholog și de ședințele de terapie, se atașează de acesta și au dificultăți în a tolera întreruperile datorate vacanțelor sau anulării unor ședințe. De aceea, este foarte important ca ședințele să aibă loc pe baza unui program bine stabilit, previzibil. Orice anulare sau modificare trebuie să fie anunțată cu suficient timp înainte pentru a se acomoda cu ea.
Ca părinte, îmi poți adresa orice întrebare sau nelămurire. Organizez regulat întâlniri de feedback cu ambii părinți pentru a discuta despre evoluția copilului în terapie. Aflu despre comportamentul lui din afara ședințelor și estimez cum urmează să se desfășoare lucrurile în continuare.
La ce mă pot aștepta pentru copil în urma intervenției psihologice?
Copilul este ajutat să depășească o largă varietate de dificultăți precum divorțul părinților sau fragmentarea familiei, abuzul, tulburările comportamentale sau de comunicare, enurezis (urinatul în pat), refuzul de a merge la școală, tulburările alimentare, problemele de dezvoltare sau depresia. Copilul poate să se simtă mai puțin anxios, mai capabil să învețe și mai bine echipat ca să susțină și formeze prietenii. Calitatea vieții sale în cadrul familiei sau în relația cu educatorii, învățătorii, profesorii se poate îmbunătăți.
Iată câteva materiale pe această temă pe care ar putea fi util să le citești:
- Children. American Psychological Association. Link: https://www.apa.org/research/action/children
- Psychotherapy for Children and Adolescents. American Academy of Child & Adolescent Psychiatry (aprilie 2018). Link: https://www.aacap.org/AACAP/Families_and_Youth/Facts_for_Families/FFF-Guide/Psychotherapies-For-Children-And-Adolescents-086.aspx
-
When Is It Time to Get My Child Help for Mental Health Issues?. Understood Org. Link: https://www.understood.org/en/friends-feelings/managing-feelings/stress-anxiety/when-is-it-time-to-get-my-child-help-for-mental-health-issues