Tratamentul depresiei

Intervenția psihologică în cazul depresiei

Tratamentul depresiei este necesar atunci când starea în care te afli e mai mult decât una de tristețe obișnuită, fiind vorba de simptome care permit încadrarea ei în categoria depresiei. Cu toții avem momente sau chiar perioade când ne simțim triști și avem moralul la pământ. E posibil însă să suferi de depresie dacă te-ai simțit trist și îndurerat zilnic pentru o mare parte din zi timp de mai mult de două săptămâni sau ți-ai pierdut interesul sau plăcerea produsă de activitățile tale obișnuite, iar starea în care te afli îți afectează capacitatea de funcționare pe plan profesional, social sau în alte domenii importante.

Alte minim patru simptome justifică încadrarea stării respective în categoria depresiei:

  • fluctuații ale poftei de mâncare sau greutății
  • insomnie sau, dimpotrivă, somn excesiv
  • stare de agitație sau, dimpotrivă, lentoare în vorbire, mișcări, gândire
  • energie scăzută
  • senzație de vinovăție sau de lipsă de valoare
  • dificultăți de gândire și concentrare
  • dificultăți în luarea deciziilor
  • gânduri repetate legate de moarte, planuri sau chiar tentative de sinucidere

Care e diferența dintre tristețe și depresie?

Tristețea e o emoție normală cu care toți ne confruntăm la un moment dat în viață, fie în urma pierderii locului de muncă, a unei despărțiri sau a unui deces. Tristețea e în general cauzată de o situație, persoană sau eveniment anume. Nu e însă neapărat nevoie de un element declanșator de acest tip pentru depresie, chiar dacă un element traumatizant sau un factor de stres extern poate duce la depresie.

O persoană deprimată se poate simți astfel în legătură cu orice. Poate că viața sa merge bine pe toate planurile și totuși își pierde abilitatea de a trăi bucuria sau plăcerea. În cazul tristeții, te poți simți cu moralul la pământ pentru o scurtă perioadă, dar ești în continuare în stare să mai apreciezi unele lucruri precum mâncarea ta preferată sau discuția cu un prieten. Pentru cineva aflat în depresie însă, activitățile care înainte îi făceau plăcere nu-i mai trezesc deloc interesul.

Chiar dacă ești în suferință, mai ești în stare totuși să mănânci sau să dormi. Depresia, pe de altă parte, este asociată cu tulburări de alimentație (fie pierderea poftei de mâncare, fie alimentație în exces), de somn (fie insomnie, fie hipersomnie – somn excesiv).

Atunci când te afli în suferință, dar nu în depresie, te poți simți vinovat în legătură cu ceva ce ai spus sau făcut, dar nu la fel de intens ca în depresie. În depresie, apar gânduri precum: „Nu sunt bun de nimic.”, „Totul e din vina mea.”, „Mie nimic bun nu o să mi se întâmple vreodată.”, „Nu merită să trăiești.”, „Celorlalți le-ar fi mai bine dacă eu n-aș mai exista.”

Depresia este asociată și cu gânduri legate de sinucidere, de moarte sau planuri de luare a propriei vieți care nu apar dacă e vorba de o stare de tristețe normală.

Ce tipuri de depresie există?

Există numeroase tipuri de depresie, unele cauzate de evenimente de viață, altele de modificări chimice la nivelul creierului. De exemplu, administrarea anumitor medicamente poate avea ca efect secundar apariția depresiei prin modificarea echilibrului chimic al creierului. Depresia poate fi considerată mai degrabă ca o categorie de diverse tulburări care, deși prezintă mai multe simptome comune, au și unele diferențe-cheie.

Înțelegând mai bine diversele tipuri de depresie, poți porni pe traseul vindecării atunci când te simți pregătit să discuți cu un profesionist din domeniul sănătății mentale în legătură cu starea ta. Nu uita că este vital să soliciți ajutorul unui specialist pentru a putea beneficia de un diagnostic corect și pentru tratamentul depresiei. Iată mai jos câteva din dintre cele mai uzuale forme de depresie:

Tratamentul depresiei pentru tulburarea depresivă majoră (Depresia majoră sau depresia clinică)

Tulburarea depresivă majoră, numită și tulburare unipolară sau depresie clinică, este caracterizată de o stare de tristețe persistentă sau lipsa de interes față de stimulii externi. Poți suferi de acest tip de depresie dacă prezinți 5 sau mai multe dintre următoarele simptome în majoritatea zilelor timp de 2 săptămâni sau mai multe. Cel puțin unul dintre simptome trebuie să fie o stare de spirit depresivă sau pierderea interesului față de diversele activități.

  • pierderea interesului sau a plăcerii față de activitățile care anterior te atrăgeau (anhedonie)
  • sentimente de devalorizare a propriei persoane sau de vinovăție
  • gândire negativă și inabilitatea de a vedea soluții pozitive
  • lipsa capacității de concentrare
  • stare de neliniște sau agitație
  • iritabilitate
  • izolare socială și față de familie
  • modificări ale somnului
  • letargie, stare de extenuare
  • gânduri morbide, suicidare
  • modificări ale greutății corporale (slăbit sau îngrășat)

Un episod depresiv major reprezintă o perioadă de minim 2 săptămâni în care persoana afectată se confruntă cu simptome de depresie majoră precum lipsa de speranță, pierderea plăcerii pentru activități, oboseală și gânduri suicidare. Este caracterizat în special de o stare de dispoziție negativă și/sau pierderea interesului față de orice activitate (anhedonie).

Intervenția psihologică cât mai rapidă (adesea în combinație cu medicația) este de maximă importanță în cazul depresiei majore.

Tratamentul depresiei pentru distimie (Tulburarea depresivă persistentă)

Distimia mai este cunoscută și sub denumirea de tulburare depresivă persistentă și reprezintă o formă de depresie pe termen lung (cronică) care se întinde pe parcursul mai multor ani și care poate interfera cu viața cotidiană, munca și relațiile persoanei afectate. Dacă suferi de această tulburare, îți e adesea dificil să te simți fericit chiar și în cazul unor evenimente care în mod normal sunt unele extrem de încărcate de bucurie. Persoanele afectate pot fi percepute ca negativiste, pesimiste sau permanent nemulțumite, când, de fapt, acestea se confruntă cu o tulburare cronică pe plan psihic.

Simptomele distimiei pot apărea și dispărea pe parcursul timpului, iar intensitatea lor se poate modifica, dar acestea în general nu dispar pentru un interval de peste 2 luni de la momentul când își fac apariția.

Intervenția psihologică poate fi extrem de utilă pentru gestionarea distimiei.

Care e diferența dintre distimie și depresie majoră?

Starea depresivă din distimie nu este la fel de severă ca în cazul tulburării depresive majore, dar generează totuși sentimente de tristețe, lipsă de speranță, pierderea plăcerii față de diversele activități cotidiene. Deși simptomele de depresie trebuie să fie prezente timp de cel puțin două săptămâni pentru a se putea diagnostica o tulburare depresivă majoră, diagnosticul de distimie necesită existența unei combinați de simptome depresive timp de minim 2 ani.

Adesea, se utilizează termenul de depresie înalt funcțională pentru distimie (sau tulburare depresivă persistentă) ca urmare a naturii cronice a acestei forme de depresie. Numeroase persoane care suferă de distimie continuă să-și îndeplinească sarcinile cotidiene precum niște roboți, dând impresia celor din jur că nu e nimic în neregulă.

În timp, însă, peste 50% dintre persoanele care prezintă distimie manifestă o agravare a simptomelor care duce la declanșarea unui sindrom de depresie majoră (ceea ce se numește „depresie dublă”).

Tratamentul depresiei pentru episodul depresiv din Tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară este o afecțiune psihică care conduce la fluctuații extreme ale dispoziției și modificări ale energiei, gândirii, comportamentului și somnului. Dispoziția  poate astfel varia de la una depresivă la o stare de euforie și energie de nestăvilit. Aceste schimbări de dispoziție extrem se pot produce mai frecvent. De exemplu, pot apărea săptămânal sau sporadic, poate doar de două ori pe an.

Există medicamente numite stabilizatori de dispoziție, cum ar fi litiu, care pot ajuta la controlul acestor fluctuații, dar poate fi prescrisă o combinație de medicamente. Această afecțiune poate fi gestionată printr-o combinație de medicație și psihoterapie.

Tratamentul depresiei pentru depresia postpartum (Depresia peripartum)

Sentimentele de tristețe și crizele de plâns de după naștere sunt cunoscute sub denumirea de „blues postnatal”. Acestea sunt uzuale și tind să scadă după 1-2 săptămâni. Acest tip de tristețe este adesea atribuit modificărilor hormonale intense de după naștere. Aproximativ 1 din 7 femei se confruntă cu o stare mai dramatică decât blues-ul postnatal obișnuit. Femeile care, după naștere, se confruntă cu sentimente de tristețe, cu anxietate sau îngrijorare timp de câteva săptămâni sau mai mult pot suferi de depresie postpartum. Simptomele pot fi:

  • dispoziție tristă sau deprimată în majoritatea zilelor timp de câteva săptămâni sau mai mult
  • izolarea față de familie și prieteni
  • pierderea interesului față de diverse activități
  • schimbări ale tiparului de somn sau alimentație
  • stare de oboseală constantă
  • iritabilitate, nervozitate
  • anxietate, îngrijorare, atacuri de panică

Depresia postpartum nu se declanșează în mod obligatoriu imediat după nașterea unui copil. Simptomele pot începe în primele săptămâni de la naștere, deși, în unele cazuri, chiar la mai multe luni după, pe parcursul primului an de viață al copilului.

Femeile care au suferit de depresie postpartum prezintă un risc mai crescut de episoade depresive ulterioare în lipsa unui tratament adecvat. De aceea, este esențială discuția cu un psiholog și posibil și administrarea de medicație antidepresivă.

Tratamentul depresiei pentru tulburarea disforică premenstruală

Se consideră că 3/4 dintre femeile aflate în perioada fertilă prezintă semne ale sindromului premenstrual, fie că e vorba de pofte alimentare, de crampe, sensibilitate la nivelul sânilor, fluctuații de dispoziție sau oboseală. Dar tulburarea disforică premenstruală este diferită. Aceasta cauzează simptome emoționale și fizice, ca și sindromul premenstrual. Spre deosebire de acesta, în cazul tulburării de care vorbim, ele interferează cu activitățile cotidiene, inclusiv performanța la muncă, viața socială și relațiile femeilor afectate.

Simptomele apar de obicei cu două săptămâni înainte de debutul menstrei și durează câteva zile după acesta. Cel mai adesea sunt severe și debilitante.

Simptomele pot fi:

  • schimbări de dispoziție
  • depresie sau sentimente de lipsă de speranță
  • furie intensă
  • tensiune, anxietate, iritabilitate
  • interes scăzut față de activitățile uzuale
  • dificultăți de concentrare
  • oboseală
  • modificări de apetit
  • probleme de somn
  • crampe și balonare
  • sensibilitate la nivelul sânilor
  • dureri de cap
  • dureri musculare sau articulare
  • bufeuri 
  • sentimentul lipsei de control

Medicația și învățarea unor tehnici de relaxare cu ajutorul unui psiholog pot fi utile pentru gestionarea acestei forme de depresie.

Tratamentul depresiei – ce să faci dacă suspectezi că suferi de depresie?

Chiar dacă depresia în sine îți dă sentimentul că e inutil să ceri ajutor, nu uita că vocea aceea nu e a ta, e a bolii. Depresia se tratează cu ajutorul medicației antidepresive și prin intervenție psihologică. Nu trebuie să trăiești cu ea pentru tot restul vieții. Nu te condamna la o viață de suferință! Te asigur că există o cale de ieșire și o vom găsi împreună.

 

Sursele pe care ți le recomand pentru studii și documentare:

  1. https://www.medicalnewstoday.com/kc/depression-causes-symptoms-treatments-8933
  2. http://myvmcstage.wpengine.com/diseases/clinical-depression/
  3. https://www.psycom.net/10-types-of-depression/
  4. https://www.webmd.com/women/pms/premenstrual-dysphoric-disorder#1
  5. https://www.webmd.com/depression/guide/depression-types#1

Solicită o consultație gratuită

Programează-te pentru o primă întrevedere pentru a discuta despre problemele cu care te confrunți și a stabili dacă putem lucra împreună pentru a găsi soluții la acestea. Consultația inițială în cazul intervenției psihologice individuale pentru adulți este gratuită.

Ai nevoie să te consulți cu un psiholog specializat?
Open chat
Buna ziua! Cu ce va pot ajuta?