Terapia pentru adolescenți

Intervenție psihologică pentru adolescenți

Terapia pentru adolescenți s-a departajat doar recent de cea a copilului sau adultului. Această recunoaștere a unui domeniu distinct s-a născut dintr-o necesitate dată de practică. Astfel, specialiștii care lucrează în domeniul psihologiei, consilierii și psihoterapiei au descoperit că teoriile și tehnicile dezvoltate pentru tratarea copiilor și adulților erau mult mai puțin eficiente în tratarea adolescenților. Au apărut astfel noi modele pentru sprijinul acestora.

Adolescenții se confruntă cu schimbări dramatice. Pe lângă modificările biologice date de pubertate, ei trăiesc transformări cognitive care le permit să gândească mai abstract. Caută o independență mai mare și, adesea, ca urmare a acestui fapt, ajung în conflict cu părinții lor. Majoritatea trec prin adolescență având câteva probleme, dar reușind să-și stabilească propria identitate și să se pregătească pentru vârsta adultă. Unii, însă, se confruntă cu probleme mai grave care pot duce la abandon scolar, abuz de droguri sau comportament antisocial. Ei pot avea nevoie de sprijin din partea unui psiholog pentru a trece cu bine de această etapă marcată de transformări majore.

De ce este terapia pentru adolescenți diferită de cea pentru copii sau adulți?

Majoritatea adolescenților se duc la psiholog pentru că au fost obligați de părinții lor. Ei nu merg acolo nu pentru că vor ei acest lucru sau simt că ar avea nevoie de asta. Adolescenților li se pare că au fost aduși în cabinetul terapeutului împotriva voinței lor. De aceea, adesea nu vor să vorbească, să răspundă la întrebări, pe scurt să se afle acolo.

Pentru a putea vorbi cu adolescenții este nevoie de un limbaj mai natural, comun. E important ca psihologul pentru adolescenți să aleagă distanța potrivită, nici prea apropiat pentru a părea invaziv, nici prea distant pentru a părea prea rece sau indiferent. E necesară distanța optimă la care ei să se simtă confortabil.

Ce elemente sunt importante în terapia pentru adolescenți?

Un aspect important pentru ca ei să continuă să vină la terapie este de a-i face măcar puțin curioși în legătură cu ceea ce am putea discuta în ședința actuală sau următoare.

Un alt element esențial este de a-i convinge să le fie mai puțin teamă să aibă speranță. Foarte mulți dintre ei au sentimentul că au fost dezamăgiți de adulți, instituții sau de soartă. De aceea, se protejează refuzând să-și dorească orice lucru dacă există riscul de a nu-l primi. Poate fi vorba de prietenii durabile, sprijin real din partea părinților sau profesorilor, note mari, senzația că sunt apreciați sau ajutor din partea terapeutului.

Cum poate funcționa intervenția psihologică pentru adolescenți?

Pentru ca terapia să funcționeze, subiectele discutate trebuie să fie cele care apar de la sine în discuție, nu ceea ce crede părintele că trebuie discutat. Ședințele de terapie nu pot urma un scenariu sau un plan preconceput. Acestea trebuie să fie la fel de fluide ca o conversație obișnuită. Aceasta decurge între două persoane care ajung să se respecte reciproc și să se asculte cu adevărat.

Deoarece adolescenții sunt din punct de vedere legal minori, tindem să-i tratăm ca și cum nu ar fi în totalitate capabili să ia propriile decizii. Dar alegerea de a accepta ajutorul unui psiholog le aparține întotdeauna, la fel ca și în cazul adulților. E nevoie să onorăm această alegere, prin crearea unui cadru terapeutic în care să se simtă respectați și capabili să ne accepte ajutorul.

E important ca adolescentul să-și dea seama că nu există nicio complicitate sau alianță a terapeutului cu părintele său. De ce e acest lucru esențial?  Pentru ca el să-și păstreze încrederea în terapeut și disponibilitatea de a continua terapia. Psihologul pentru adolescenți organizează regulat și întâlniri cu părinții. Ceea ce discută însă adolescentul cu terapeutul în cabinet este supus regulii confidențialității la fel ca în cazul psihoterapiei cu adulți.